|
Balul Carnavalului*
Ca niciodată’n** acest an
Serbatu-s’a cu-atâta pompă
Acest sfârşit de Carnaval
În München într’o bombă.
Cu mare vâlvă s’a tot dus
Din om în om şi pom în pom,
Că vestea-aceasta a ajuns
Chiar pân’la Roma şi la Bonn.
Şi-au prins din vreme a sosii
De peste tot drept credincioşii
Să prăsnuiasc’ această zi,
Ca’n vremuri de demult strămoşii.
Şi-atunci când balul a’nceput
Erau cu toţi’n păr,
Dar parcă fuse un făcut
Mai toţi mascaţi la fel.
Purtau bărbi mândre ce în vânt
Se înfoiau cu-aşa mândrie,
De te cruceai ca un nătâng
De-atâta gingăşie.
Şi ce mândreţe fosta, Doamne
Chiar zile’ntregi ai fi privit,
Când prins-au a juca bătuta
Şi tropca’n ritm afuristit.
Şi-atunci când se juca’nvârtita
Şi brâuleţul îndrăcit,
Spontan lângă Moş Roş, Brunhilda
La joc aprins s-a fost pornit.
Din Capital’venit-au dârz
Chiar toţi pân’la opincă
Şi cum mai aştepta Capsâz
Lumina să se stingă.
Şi Mareşalul Tanasachi
Mai mare „Ţap“ în Capitală
Într’o partidă de Tasachi
Făcu Ţânţarii de ocară.
Şi Domnul Nicu Sforărescu
Şoptind mereu cu Gică Tase,
Se milogiau de-Apostolescu
Uitării să nu-i lase.
Din München dela mic la mare
În frunte-avându-l chiar pe Sfinx
Venit-au toţi în sărbătoare
Şi cu pingele noi de ghips.
Să-l fi văzut pe Bălumé
Purtându-şi barba foarte mândru
Ce cordial se’ntreţinea
Cu camaradul nostru Ciuntu.
Apoi pe Moş Teban Voinicu
Mai mândru ca un Barbă Cot,
În vals nebun cu-acelaş Ciuntu
De se crucea norodul tot.
În ciuda celor din trecut
Ca înfrăţiţi de când îi Ceru,
Laurian cu barba la pământ
Juca la umăr cu Boeru.
Cu’n iatagan turcesc la brâu
Î-l învârtea Popa Stănescu,
Cum dai dea dura un buriu
În sârbă pe Conu Sfinţescu.
Mituş făcea pe scamatorul
Scoţând panglici şi foc pe nas,
Şi-apoi fantastic cu toporul
Chiar căpăţâna ş-a fost ras.
Şi’n vii aplauze apoi
A re’nviat ca din nimica
Iară Olteanu ş-alţi vre-o doi
Umblau cu tingirica.
Şi-apoi pe „Tată“ într’un cerc
Pledând cu bunătate,
Cum va salva dela înec
Copii, la noua sa maternitate.
Iar Gică Tase ascultând,
Lui Sforărescu-i da cu cotu
Ca să’nţeleagă că’n curând,
Va fi în “Ordnung” totu.
Au mai venit şi Crai din Răsărit
Avându-l pe Pisoi codaş
Şi’n toi de bal ei au trântit,
În legea lor un pokeraş.
Chiar şi Parisu-a fost prezent
Obrad, Moş Roşu şi Culică,
Şi bietul Borca discuta,
Cu profesorul Ionică.
Chiar Şefu Presei*** cu-alai mare
Venit-a ţanţoş între noi,
La Schmok, mustăţii şi guler tare
Şi pălărie de Cow-Boy
Şi-apoi la ore mici din noapte
Când balul era’n mare toi,
La început numai în şoapte
Au prins a se certa vre-o doi.
Dar focu-aprins se stinge greu
Că’n scurtă vreme a’nceput,
Bătae’n toată legea, zău,
Cum numa’n ţară am văzut.
Ce pumni, ce scaune, ce sticle,
Erau zvârlite ca în car,
În capete hodorogite,
De or şi care adversar.
Boeru, care patrona
S-a pus în exerciţiu,
Năprasnic ‘ncepu a striga
Cerând un armistiţiu.
Dar nimeni nu i-a dat crezare
Ba încă unul mai bolând
I-a pus aşa,... la întâmplare
Chiar un tablou pe după gât.
Dumitru Em. Popa ( Martie 1947)
* Poezia a fost publicată prima dată în revista „Vocea Dimocratului
Naţionale” Nr. 2 din 25 martie 1947.
Persoanele menţionate au existat cu adevărat.
** Am păstrat ortografia originală
*** Este vorba de însuşi autorul poeziei şi al desenului alăturat
inclusiv al “autoportretului” +n costum de Cawboy.
|
