FERMA „La cei trei golani”

Către cei din St. Ouen


Fraţilor, fraţi,
Staţi şi ascultaţi!
Că acum eu viu,
Viu ca să vă scriu.
Mă cobor din cetini,
Să scriu la prieteni.
Cobor printre brazi,
Să scriu la camarazi.
Cobor printre fagi,
Să scriu la cei dragi.
Cu flori de cireşi,
Pentru cei aleşi....

Că pornii drăguţă,
Cu a mea căruţă.
La „Linia în (?)”
Îmi căzu în tur,
Bat-o de maşină,
Pană de benzină!
Ţeava s’a ’nfundat,
Eu jos că m’am dat
Şi i-am fluerat.
Ea s’a bucurat,
Coad’a ridicat.
O ridică cu foc
Şi-o luă din loc.
Şi-o pornirăm, vere,
Pornirăm cu putere.

N’am mai zis nici pis,
Intrai în Paris.
Şi cu chibzuială,
Multă năduşeală,
Ajunsei la Sud,
Mai mult decât ud.


Apoi zi-i şi zi!
Către miază zi,
Trecui de Orly,
Doar cât ai clipi,
Şi-ajunsei, în fine,
La Marlotte cu bine.
Iar de-aici fârtate,
Mână mai departe,
Că’ncepui o horă,
Cu optzeci pe oră,
Ca să scap de seară,
Să scap de ocară.


Bâzâia maşina,
Se termina benzina,
Se’ncălzea uleiul,
Se scula temeiul,
Fugea biata iapă,
Consumând la apă.

La o cotitură,
Vai! O plesnitură,
Bată-l Dumnezeu,
Cauciucul meu.
Să vezi măi Trăiene
Trecu prin ismene.
Trăsni-i-ar buricul,
Că apucai cricul,
Apoi dăi, ridică,
Fârtate Mitică,
Înjură cu foc,
Şi ia-o din loc,
Chiar ca la Rostock,
Când ploua cu foc.

Api dă-i şi dă-i,
Tot cu năbădăi,
De-ajunsei cu bine,
Aici în sat la mine.



Şi-aici am găsit,
Fraţi din Răsărit,

Pe Ion Ciobanul,
Că plângea, sărmanul,
Pe Dajdea Ilie,
Fără pălărie,

Pe cinstita babă,
Ce-mi găti în grabă,
Îmi găti de cină
Frunză şi-o găină,
Îmi vorbea de moş,
Frunză de cocoş.



Apoi foaie lată,
Hai s’o mai las baltă,
Că noi la olaltă,
Vă urăm în cor
Şi cu mult onor,
Multă sănătate
Din inimi curate;
Şi semnăm alăturat
După cum am învăţat:
D. Em. Popa
Vagabond prin Europa

Ion Ciobanu
Dă cu sula şi ciocanul

A trecut Sânta Mărie
(?.....)în pălărie
O spun eu Dajdea Ilie


         Familia Pr. D. Popa - după ani de zile - la Freiburg