|
Mărturisire de Dumitru Em. Popa
Îmi ceri să-ţi spun într’un cuvânt
De unde vin şi cine sânt?
Dar vezi şi tu că-i foarte greu
Să spun din nou ce spun mereu.
Şi-apoi de unde să ştiu eu
Ce vânt mă bate pe pământ?
Îmi ceri să-ţi scriu într’un poem
Trecuta-mi viaţă de boem;
Sau un roman vrei să-ţi închin!
Să fur din Tolstoi sau Puşchin
Ceva ca’n Ana Karenin?
Ar fi ceva, dar, vezi, mă tem
Că toate tu le iei pe dos
Şi-ar fi un lucru de prisos
Să-ţi aduc flori de mărgărit
Din depărtatul răsărit
Să-şi piardă sfântul colorit
Fără să aibă vreun folos.
De-ai înţelege cât de cât
Ce e frumos, ce e urât
Ce este bun, ce este rău
M’aş legăna în dorul tău
Ca frunza’n peţiolul* său
Şi n’aş mai ezita atât.
Ţi-aş zugrăvi’n frânturi de gând
Carpate plaiuri rând de rând
Cu pajişti mândre şi poieni
Cu Feţi Frumoşi şi Cosânzeni
Şi un balsam de Sânzieni
Să simţi în suflet picurând.
Dar tu nu poţi să înţelegi
A vieţi-mi taină s’o deslegi!...
De-aceia stau şi mă frământ
Fără să spun nici un cuvânt
Cu ochii ţintă în pământ!
Vrând să pătrund a sale legi!
Iar din al timpului tumult
Doar sfatul inimii s’ascult,
Ce’ngoana după’naltul cer
Cu lună plină de Prier**
Răscoală orişice ungher
Să poată spune cât mai mult.
În dorul său nemărginit
Tinzând mereu spre infinit
Dispare parcă-i un bolid
Desprins din soare şi rigid;
Iar când uitarea-şi face zid
Apare iarăşi la zenit…..
Strălucitor cum altul nu-i
Brodând cu stele haina lui
Clădind din Cosmos un castel
Din soare piatră la inel
Din tunete un clopoţel
Din zări o floare de gutui.
Pământu-i pare un nimic
Chiar universu-i foarte mic
Învăluiţi în curcubeu
De mii de ani se’nvârt mereu
Îi ştie numai Dumnezeu
De se mai odihnesc vreun pic.
Trecând prin viaţă ca prin vis
Pe culmi, pe margini de abis
Priveşte totul în extaz
De neputinţă face haz
Şi totu-i pare Paradis.
Prin greutăţi croieşte vad
De vălvătăi ce ard ca’n iad
Îmbracă zările’n cununi
Întinde pod peste genuni
Dintr’un nimic face minuni
Şi râde de ce-i slab şi fad.
Şi-atunci când crezi că tu l-ai prins
În cursele ce le-ai întins
Se depărtează’ncetişor
În spaţiul său nemuritor
Şi’n faţa ta ai doar un nor
Din focul care l-ai aprins.
............................................
De-aceia eu nu pot să scriu
Ce am pe suflet şi ce ştiu!
Că toate sunt simple păreri
Sunt peste tot şi nicăieri,
Trecute azi, prezente ieri,
Şi’n urma lor e doar pustiu!
Că valurile acestei mări
Le-auzi murind în depărtări!
Cum urlă greu şi se frământ
Cântând mereu acelaş cânt
Ce zboară pe aripi de vând
Către necunoscute zări!......
Acum ce-aş mai putea să fac
Ca tot trecutul să-l îmbrac
În haină albă de argint
Scăldată’n flori de mărgărit?
Să cânt, prin cântec să m’alint
Şi’ntregii lumi să fac pe plac?
Sau să aştept un timp mai bun
La poarta vieţii ca să sun
Durerile să le răspând
În simfoniile din crâng
La pieptu-mi munţii toţi să-i strâng
Şi sufletul să mi-l răzbun!......
Rămân în codrii mei de brad
S’aud pâraiele cum cad
În susur lin ţâşnind din stânci
În fundul văilor adânci
Să-mi pun pistoalele’n oblânci***
Şi prin furtuni să-mi croiesc vad.
Rămân s’ascult al doinii cânt
S’ascult al codrului cuvânt!
S’admir statornicia lui
Să dau frâu liber murgului
Pe creste - albastre să mă sui
Prin ploaie, ceaţă şi prin vânt
Iar sus pe culmea de granit
Să mă întorc spre răsărit
S’aud cavalul de la stâni
Şi un lătrat stingher de câini
Şi cum în paltinii bătrâni
Răsună toaca de la schit.
Să stau puţin să m’odihnesc
Apoi să’ncep să povestesc
Din dorurile care gem
Cu voce’nceată un poem
Trecut prin pana de boem
Şi străbătut de-un foc ceresc.
O cale albă ca de nea
Aş vrea să las în urma mea!
Şi’n veci să cearnă pe alei
Parfumul florilor de tei
Şi mii culori de curcubei
Să fie pretutindeni
Iar când târziu, de tot târziu
Când bulgării peste sicriu
Îmi vor cânta, încet….uşor
O simfonie’n ton minor
Va trece-o umbră ca de nor
Şi’n urma ei gol şi pustiu
Acest pustiu va dăinui
În ani de ani şi zi de zi
*codiţa care leagă frunza de tulpină sau de ramură
**Prier (popular) Aprilie. Latină - Aprilis
*** partea din faţă a şeii
17 dec 1943 KZ Rostock
refăcută pe ziua de 11 decembrie 1945
în lagărul de prizonieri din Lauenburg
Müllheim - în Martie 2008
|
