Zis-a Domnu’n vremea ceea
                                         De Dumitru Em. Popa

În genunchi, băbuţa Safta, asculta cu luare-aminte
Cum citea din Evanghelii prea Cucernicul Părinte
Cu glas dulce şi frumos;

Cam aşa: “În vremea ceia” -  ar fi spus Domnul Hristos -,
“Că acel ce are’n casă două haine’n bună stare
Să dea una de pomană şi la cel care nu are.
Cei ce au pământuri multe şi viţei, asini şi vaci
Să le vândă, iar arginţii să-i împartă la săraci.

Iar acela care vede în nevoi pe-al său aproape
Fără pic de chibzuială să se-arunce şi să-l scape”
Şi-apoi câte alte toate
Ce scria la el în Carte
………………………………………………………….
A trecut de-atuncea vreme! Scuturase frunza plopii
Necăjită, baba Safta, trecea pe la poarta popii.
Şi privind printre uluce
Vede cum pe sfoară’ntinse stau rufe să se usuce;
Ii, cearceafuri, şerveţele, ici cămăşi nenumărate,
Opt rânduri de haine nouă, pânză, rochii colorate,
Apoi ciorapi de mătasă
Pentru coana preoteasă.

Popa sta pe-o buturugă!... aduna nişte surcele;
Baba Safta, intră’n curte:
 - Sărut dreapta Părinţele!
 - Bună ziua, mătuşică! Ce vânt te aduce la noi?
 - Ia’n păcate şi nevoi!

Mai de una, mai de alta, îşi spunea baba necazul,
Că purceaua i-a rupt gardul, cum copiii sar pârleazul;
I-au furat inul din tindă, ouăle de la găină,
Nucile din podul casei, mere, prune din grădină.
Îndrugând aşa ‘nainte
Trece şi la cele sfinte.

 -Hei Părinte! Toate’s bune şi toate sunt de folos,
  Cum cântai la Ovidenii! Tare mândru şi frumos!
  Despre Maica Preacurata şi despre Domnul Hristos!

 - Apoi, de! Cântam şi eu
  Cum m’a învăţat Dumnezeu!

 -Aoléu, Părinte dragă; n’a spus Domul Hristos, oare
  Cel ce are două haine să dea şi la cel ce n’are?

 -Da! aşa a spus, mătuşă! Aşa trebuie să faci,
   Ca să ai comori în ceruri şi cu Raiul să te’mpaci.

- Multe lucruri minunate a spus Dumnezeu, Părinte,
  Bine e de cel ce merge pe cărările Lui sfinte;
  Dar săracul, ce să facă? el mereu e cu păcate
  Nici măcar o lumânare ca să cumpere nu poate;

  Uite! De doi ani de zile, mi-e băiatu’n concentrare
  Nu mai am un ban în pungă, el nici haină nu mai are!
  Şi mă rog Sfinţiei Tale, să fii bun şi inimos
  Cum a fost cu toţi săracii Domnul Iisus Hristos.
  Haine multe ai pe culme! Dă una lui Gheorge-al meu
  Că ţi-i mare plata’n ceruri, cum a spus şi Dumnezeu.

„Eşti nebună, tu, femee!”
Sare popa ca pe scrum
“Zis-a Domnu’n vremea cee’
de demult, şi nu acum”

Uedemerfeld, 28 octombrie 1945